Didi_15-16luni_13 05 - 12 06 2009

Ce ar trebui sa faca la 15 months:
• Plays with ball• Uses three words regularly• Walks backward
• Scribbles with a crayon• Runs• Adopts "no" as his favorite word
• "Helps" around the house• Puts his fingers to his mouth and says "shhh"

Salut,
Nimic nou sub soare.
E o dulceata de fata, creste si mi-e tare draga.
I-am cumparat un scaun-balansoar si in prima zi am avut super emotii pana reusea sa se urce. Acum nu mai are nici o problema a se urca fara sa-mi dea emotii.

Trebuie sa ajungem si noi la doctor cu ea.Arunca tot la gunoi (si sunt multi nesimtiti care isi arunca tigarile in parc) intr-un stil care ma face sa vrea sa fac curatenie in parc!

O zi din viata ei: ne trezim dimineata pe la 8 (intre 7.30 si 9.30) apoi ne spalam pe dinti, pe fata si pe limba, mancam si ne pregatim sa iesim pe afara. Apoi venim in casa, mancam si dormim de pranz, cam 1.5 -2 ore. Ne trezim si iar mancam si ne pregatim iar de iesit pe afara. Ne ducem in parc sau la cumparaturi si pe la 8.30-9 intram in casa. Mancam si facem baita. Apoi citim povestea, stingem lumina si facem nani-nani.

Face tot ce scrie ca ar trebui sa faca, mai putin parte cu "nu" ca si cuvant preferat (doar ca nu face ce o rugam).

16.05.2009: Avem al saselea dintisor - caninul 2 de sus.
22.05.2009: Cand ne-am intors din parc a vrut sa urce singura scarile si le-a urcat, singura, tinindu-se cu o singura mana (ca un om mare!)
23.05.2009: Dimineata cum mergem noi la baie sa ne spalam pe fata si pe dintisori si pe limbuta (ca am vazut-o pe mama), imi tot spun ai mei parinti sa nu pun periuta pe chiuveta. Ok, ma conformez, dar mama? Mama de ce o aseaza acolo? Si ma apuc sa o cert si sa ii explic cum ca nu este voie sa pun periuta de dinti pe marginea chiuvetei. Si mama incepe sa rada... ce ciudata!
24.05.2009: Am fost in parc si nu a mai vrut sa se dea singura in tobogan, numai daca ii dadeam eu mana, altfel nu. S-a jucat cu Sabina (vecina de la etajul 4).
27.05.2009: Am uitat! Poate sa deschida TOATE usile (doar ca ii este mai greu la baie si bucatarie, de exemplu)! Intra cand vrea peste taica-su', mai ales cand doarme (pana acum nu reusea ca erau usile umflate)
28.05.2009: Am fost la dr (ne curge si nasul putin ca am luat de mama). Cantarim 12 kg si avem 80 cm! Si o masea (am observat-o pe 25 prima oara)!
01.06.2009: Bunica zice ca a mai vazut inca 3 masele (de fapt a simtit la mana), mama inca nu le vede, dar tata zice si el ca le-a vazut.
07.06.2009: Ne-am uitat si noi la televizor, la "Veronica"!
08.06.2009: Cum sa zic, PRIMUL "CUVANT" (in afara de mama si tata) - a fost "tic-tac"?!?! Si mai zice si "tita" (va las pe voi sa banuiti de la ce vine) :)

Didi_14-15luni_13 04 - 12 05 2009

14 luni:
• Eats with fingers• Empties containers of contents• Imitates others
• Toddles well• Initiates games• Points to one body part when asked• Responds to instructions (e.g., "give me a kiss")
• Uses a spoon or fork• Matches lids with appropriate containers• Pushes and pulls toys while walking

19.04: Am uitat CEL MAI IMPORTANT lucru: ISI SUFLA SINGURA NASUL!!! Este cea mai tare (asta mi-am dorit eu cel mai mult - sa nu o mai chinui cu scosul chestiilor din nas)!

21.04: OO, am uitat sa mentionez ca bea singura din canuta foarte bine (o ridica foarte sus de vreo saptamana). Iesim pe afara de manuta (greu o tin ca vrea ea singura).

22.04: Ieri a fost foarte tare cand am spus, hai mami sa-ti cautam ciorapei sa mergem afara si ea A, A, si facea semn cu degetul. Eu: Ce e mami? Ea: A, A. Cand ma uit... ea imi arata ciorapeii!!! Nu e cel mai dulce copil? Ideea e ca nimeni nu i-a spus: uite mami astia sunt ciorapeii tai, dar ea stia!
Tot ieri am fost in parc si am observat ca se poate da SINGURA in tobogan, adica se poate si aseza singura asa ca nu mai are probleme.

Ce sa mai zic? Isi aseaza pantofii la usa, ii aduce cand o rog, ma ajuta sa ma descalt cand ajung acasa si ma ia de gat.

04.05: Am observat ca ajunge mult mai bine la clanta (clanta de la usa de la intrare este cea mai jos si oricum putea sa apese pe clanta si sa deschida usa, dar acum apuca de mai sus clanta). Si se pare ca a avut ceva tentative si la clanta de la dormitor :) Ne pupam ca eschimosii si e atat de dulce cand face asta!

Didi_13-14luni_13 03 - 12 04 2009

13 luni:
• Uses two words skillfully (e.g., "hi" and "bye")• Bends over and picks up an object
• Enjoys gazing at his reflection• Holds out arm or leg to help you dress him
• Combines words and gestures to make needs known• Rolls a ball back and forth

Hmm, ce mai face nou? Pai am uitat sa spun mai demult ca reuseste sa deschida apa si sa o inchida (putea de ceva vreme) dupa bunul sau plac.
Ii place sa se joace la baie cu jucariile de la Moni ("fetele" care se lipesc de pereti).
Se da pe tobogan aproape singura (nu se poate aseza in fund, dar in rest nu are probleme).
Se tin baietii dupa ea prin parc (e un pusti Tudor care cica zice prin casa numai Didi, Didi).
A inceput sa arunce chestii la cosul de gunoi (ieri se "chinuia" sa arunce lopatica). Mergem pe afara cu hamul (ca vrea sa o ia la fuga).
A reusit sa se urce in fotoliu (de cand astepta ea!).
A zis "tata" foarte clar si cu directie.
Intr-o noapte s-a trezit si a stat vreo ora sa se plimbe prin casa si nu a adormit pana nu si-a scos macar sosetele (de fapt i le-am scos eu ca ea nu reusea si nu vroia sa adoarma).
10.04: Ne uitam la "Dansez pentru tine" si a inceput sa se invarta.
A inceput sa coboare scarile si sa le urce dar cu ambele picioare alternativ ("ca oamenii mari").
Vrea sa manance singura chiar si iaurt :) si normal ca nu prea ii reuseste ;)
Se urca singura in canapea/ fotoliu si reuseste cu succes sa se dea singura jos!!!

De fapt, cred ca incepe sa fie mai usor sa va spun ce nu face: pai, nu se poate aseza foarte bine in fund sa se dea pe tobogan, nu face la olita (nici nu am inceput sa ne ocupam de acest subiect :P), nu reuseste sa aplaude cu mainile deasupra capului si ma mai gandesc...

07.04: aaa, ne-a aparut si dintisorul nr. 4 (atunci l-am vazut noi)

VOTATI-MA!

http://concurs.pampers.ro/profile/28899

Didi_12-13luni_13 02 - 12 03 2009

salutari...

nici nu stiu ce sa mai scriu. Didi a inceput sa faca atat de multe lucruri noi incat nu stiu cu care sa incep.

sambata am observat cat de bine (si cat de mult ii place) merge cu spatele!

altfel sa va povestesc o zi din viata ei de la varsta de 13 luni: se trezeste dimineata intre 6.30 si 9 (a avut o zi cand s-a trezit la 6.30 si alta cand s-a trezit la 9, dar in mod normal se trezeste cam la 7.30). cred ca ii dau dintisorii ca este foarte maraita, dar o sa treaca.

apoi ar trebui sa bea laptic, dar nu vrea decat de la mami (mami ii da cu biberonul poate ii place mai mult si se obisnuieste sa bea si de la altii). eu ma chinui sa ii fac program de trezit... ne spalam pe fata si apoi pe dinti, ne schimbam de pampers si stam pe olita.

apoi ar trebui sa mancam ceva fructe (nu prea mai are pofta de mancare - sper ca e de la dintisori). iesim pe afara sau ne jucam prin casa (afara sta foarte linistita, in casa se joaca prin dulap, se tranteste pe perna si face nani-nani sau pe burta parintilor, deseneaza). Cand e mami acasa sta lipita de ea.

apoi mai tragem un pui de somn (eventual mai luam 3 inghitituri de mancare inainte) acum doar o ora. ne trezim si o luam de la capat - sigur iesim si pe afara (ii place foarte mult sa se dea in tobogan). apare si mami pe acasa (daca nu e weekend) si mergem iar pe afara sau dormim inca o ora.

pe la 8 e ora de baita unde ii place foarte mult sa se joace mai ales daca ii umplem cada :). apoi ritualul de noapte buna... masaj, imbracat, uns cu toate alifiile, san, poveste si somnic.

11.03.2009: cum creste ea! aseara o vad in mana cu o ureche de la tricicleta proaspat cumparata (acum vreo luna) si cum se ducea tinta sa o puna la loc la tricicleta (urechea s-a rupt cu o perioada in urma si nu a mai tinut nimeni socoteala "unde e si ce face" urechea). nici acum nu-mi dau seama de unde stia ea ca acolo ar trebui sa fie acel obiect. singura explicatie este ca tricicleta mai are o ureche si ea a vazut ca sunt la fel si s-a gandit ca acolo ar trebui sa fie.oare este normal ca un copil de 1 an sa stie atat de multe lucruri? :))
Ce sa mai scriu? Iubita mea fata ieri tot repeta dupa noi "papa"... acum trebuie sa o invatam sa spuna papa numai cand ii este foame. Si daca mai spune si nani poate sa mai astepte cu vorbitul :)E o super dulceata, doar ca mai nou nu prea vrea sa mai adoarma!In rest, ii place foarte mult in parc sa se joace fie cu nisip, fie sa se duca la barcuta :)!

http://picasaweb.google.com/alexasabac/2009_03#5313877630502925634

Turta

Sambata, 07 februarie i-am rupt turta lu' fii-mea. O dulceata de fata, dupa ce am aranjat toate obiectele frumos pe tava am lasat-o sa se infiga in ele. Primul obiect ridicat a fost STILOUL (stiloul mamei care a costat o gramada de bani), spre fericirea mea. Dupa ce l-a scapat uimita de strigatele noastre s-a incumetat sa-si mai arunce o privire in tava. S-a uitat lung la un buchetel de flori, dar a decis sa puna mana pe un CIOCANEL :). Iarasi urale si aplauze de mai avea putin si incepea sa planga. Si dupa, ca sa fie toata lumea fericita a ridicat RUJUL. Dupa ultima tura de tipete nu vroia nici sa se mai uite la tava. Deci va o fi o fetita SILITOARE, DESCURCAREATA si COCHETA.

Obiectele pe tava au fost:

stilou = silitoare

carte = inteleapta

aur (verigheta) = bogata, cocheta

floare = gingasa

ciocanel = descurcareata

ac+ata (fara ac sa nu se intepe) = indemanatica

jucarie = joviala

oglinda = frumoasa

bani = bogata

inima = sa fie iubita

calculator = desteapta

Mai puteti pune:

cruciulita = credincioasa

trifoi, cosar = norocoasa

USA

Cand m-a anuntat sor-mea ca a luat biletele si vine in tara mi-au dat lacrimile instant. N-am mai vazut-o de aproape 2 ani si dorul ma roade constant. Mereu ma intreb de ce a plecat acolo si ce a gasit asa bun in State... Acum e prea tarziu sa mai vina inapoi si stiu ca dorul va continua sa sape adanc si tot mai adanc.
Cand eram mai mica imi imaginam ca ai nostrii copii se vor juca impreuna, insa, se pare ca nu va fi asa... Poate la pensie se va intoarce in tara (putin probabil insa, pentru ca ar insemna sa-si "paraseasca" odorul).

Asta e, ne bucuram ca o data la cativa ani isi permite o vizita in minunata noastra tara pitoreasca!

Parinti si… copii de Catalina Hetel | 13.11.2008

Cat de mult au acceptat parintii nostri ca noi suntem adulti si ca suntem in stare sa ne luam propriile decizii?
“Fac eu asta in locul tau”, “las' ca stiu eu mai bine”, “fa asa cum iti spun eu si o sa iti fie bine”, “cum o sa te decurci in viata”, “nu cred ca stii tu asta”, “eu iti vreau doar binele doar sunt mama ta’… Aceste verbalizari le aud adesea, in diverse contexte. Si in terapie si in viata mea si in viata prietenilor mei. Si aceste lucruri imi aduc aminte de o istorie pe care am auzit-o in copilarie si pe care am inteles-o mult mai tarziu.
Poveste cu parinti si copii
Cica un neamt din Romania locuia peste drum de fiul sau. Intr-o zi, fiul neamtului se chinuia sa taie un copac din fata casei, in timp ce tatal lui fuma linistit o tigara si il privea. Romanii l-au intrebat: ”Bine ma, da de ce nu mergi tu sa iti ajuti copilul?”. Neamtul a raspuns: “Nu am de ce, e copacul lui.”. Aceasta istorie am auzit-o in copilarie, legata de raceala nemtilor care nu isi ajuta nici macar copiii la greu sau carora nu le pasa.
De fapt, mai tarziu, experienta de tot felul m-a invatat ca de fapt neamtul isi considera copilul suficient de matur, un adult, care e in stare sa isi taie singur copacul. De fapt tatal isi respecta fiul. Am mai citit undeva ca in zona cercului polar, daca te repezi sa ajuti pe cineva fara ca acel cineva sa iti ceara ajutorul, inseamna ca il jignesti, ca il consideri incapabil, neputincios.
Parintii sunt intreg universul pentru propriul copil
Atunci cand avem un copil, pentru o perioada, noi suntem intreg universul acelui copil, sursa lui de supravietuire. Fara noi, probabil ca ar suferi sau ar muri. Acest lucru poate sa iti flateze orgoliul. Dar ceea ce nu pot accepta adultii, este faptul ca fiecare secunda din viata copilului nostru, il indreapta de fapt spre independenta, spre o viata a lui. Parintele care a fost totul pentru copil, devine doar o parte din viata acestuia din urma, care ajunge mare, care are la randul lui o familie.
Vine o zi cand puii isi iau zborul
Locul parintelui este de acum luat. A fi parinte inseamna a accepta ca va veni o zi in care locul tau va fi luat, putin cate putin. Ca ai adus pe lume o fiinta care va lupta pentru independenta sa. Nu cred ca am auzit ca animalele sa aiba astfel de dileme. Ele fac pui, apoi puii pleaca, normal si firesc.
Cred ca multi parinti, datorita faptului ca se simti neintelesi, batrani, uneori exclusi, accepta cu greu sau deloc faptul ca nu isi mai gasesc locul in viata copiilor lor. Si ce e si mai grav, se pregatesc pentru acest lucru, incercand sa faca totul pentru a se face indispensabili.
“Eu stiu ce e bine pentru tine”
Fraze de genul “Nu ai sa te descurci fara mine”, “Incerc sa te feresc de ce e rau”, mi se par unele dintre cele mai periculoase verbalizari pe care un parinte le poate adresa copilului sau, atunci cand copilul are deja mai mult de 12 ani.
Pentru ca aceste mesaje creaza un viitor adult anxios, dependent, lipsit de initiativa, temator, convins ca nu are cum sa faca anumite lucruri, ca nu se poate descurca, ca viata e dura si complicata. Sau aceste mesaje pot rupe definitiv legatura dintre un copil care lupta pentru maturizarea lui si un parinte care refuza sa isi considere copilul adult.
Fii responsabil si asuma-ti propriile actiuni!
Cat de mult au acceptat parintii nostri ca noi suntem adulti si ca suntem in stare sa ne luam propriile decizii, sa gresim, sa suportam consecintele? Cat de mult se pot abtine sa ne spuna ce e bine si ce e rau? Si oare de ce considera ei ca noi nu am face diferenta? De ce considera unii oameni ca avem nevoie de sfaturi, atunci cand nu le cerem? De ce ar considera cineva ca am avea nevoie de ajutor?
Cat de mult vom putea noi accepta momentul in care copiii nostri vor fi adulti si vor gresi la randul lor? Greseala, suferinta, fac parte din viata si nu cred ca am putea vreodata sa ne ferim de ele. Dar oare suntem o generatie de imaturi, de infantili, de anxiosi? Putem scapa de asta oare?

Didi_sosire

a venit timpul sa scriem si despre fetita noastra, Diana (sau Didi cum o alintam noi). Joi, 20 noiembrie 2008 a castigat prima medalie de locul 1, la cunoscutul concurs de "mers de-a busilea" de la BabyExpo! suntem foarte mandri de ea si credem ca si ea este foarte bucuroasa :))

http://picasaweb.google.com/alexasabac/NEW#5270828751812456610

oare asa?